Home

(alte faţete a celor “şapte ani de acasă”)

 Cotroceniul anilor 50-60.

Traversând şos. Cotroceni de la  Cofetăria în spatele căreia locuia  Laurian Comis, spre băcănia lui ‘Bulgaru’ şi înaintând puţin pe str. Carol Davila, pe dreapta,  imediat după Tutungeria lui Nea’ Marinică (mare invalid de război, o mână de ţigănoi cu ambele picioare amputate din şold), peste Alee se afla BARA. Aceasta era eleganta parte superioară (o ţeavă nichelată !) a unui gărduţ de beton din faţa micului magazin ce şi-a schimbat de multe ori specificul, librărie, ferometal, lăptărie, cofetărie, dar cel mai mult timp a fost măcelărie.

Pe  vestita pentru noi ‘bară’, am filozofat nopţi întregi, până când timpul (vârsta !), ne-a alungat care’ncotro.

Laurian Comis A FOST  micuţul grecotei plin până la refuz de idei, care de care mai interesante, cel ce a răspândit în jur, la început, aburi ameţitori de surogate de artă – diferite jocuri ale copilăriei şi chiar ale primei tinereţi, transformate de unii dintre noi, cei ALEŞI  DE  DOMNUL, în artă adevărată,  prin ani şi ani de discuţii, cu calităţile şlefuite prin şcoli. În final din cei  cca 15 copii, apoi tineri ce ne lăsam sprijiniţi de BARĂ , până ce apa aruncată de la etaj ne trimetea la plimbare, sau acasă, asta  mult  după miezul nopţii, cinci au făcut IATC.ul, unul Conservatorul, iar unul o şcoală de dansuri, ceeace este cu totul extraordinar, dacă ne gândim că nici un alt membru  al familiilor noastre nu avea vreo legătură cu mediile artistice.

Laurian Comis  (Grecu)  – 2 ani de Const. Civile, Drumuri şi Poduri  + absolvent  IATC – Regie Film, emigrat în SUA, spre Hollywood, în ’67, unde nu  a răzbit, deşi aici în Ro  era considerat  cel mai bun viitor(?!?!) mare regizor, a decedat în preajma Sărbătorilor de Crăciun 2007, departe, în oraşul vedetelor printre care nu si-a putut face loc, din păcate, în patru decenii de încercări.

Mircea Veroiu  (Bilă) –  absolvent de IEFS,  portar de polo la Steaua, cca 1 an  + IATC – Regie film,  din păcate decedat la 57 de ani, după o carieră de succes: filme în Ro, TV- în Franţa, iarăşi film în Ro.

Bogdan Badea Berciu (Big) – IATC – Regie teatru, din păcate decedat la Londra la numai 47 de ani, după o tumultoasă carieră : regizor principal la Baia Mare, emigrat în Franţa (‘81) unde ca regizor a provocat un mare scandal (*) Franţa – URSS fiind nevoit să plece în Anglia, unde a regizat diferite piese pe scene minore, a fost ziarist la  « Lumea Nouă » a lui  I. Raţiu, apoi sub pserudonimul Veniamin Arnăutu, redactorul emisiunii culturale la BBC-Londra în limba română (coleg cu T. Ungureanu) şi o perioadă liber profesionist până la decesul din august ’99. Îmi este frate de mamă şi deşi mai mic cu 13 ani, îşi pierdea timpul cu noi pe BARĂ, din fragedă pruncie (îl plimbam cu căruciorul !!).

Alexandru Condurache (Sandu Grasu) – IATC – Operatorie film TV, emigrat în Elveţia în ‘81, + Fac. de Înalte St. Pol. din Geneva, cu doctorat, decedat din păcate la Geneva pe 23 aug 2006, operator şi producător la TV SUISSE ROMANDE, profesor la IHEP- Geneva, un om deosebit !

Călin Ghibu (Bebiţă) – IATC – Operatorie film, carieră de succes în Ro.

Dan Georgescu – Conservator – Buc, Instrumente de suflat, emigrat imediat după terminarea studiilor

Cei patru dispăruţi au fost personalităţi Ro. Să ne amintim de ei, pe cât om putea!

În ordinea plecării spre Domnul :

Mircea Veroiu (Bilă) d. 57 ani, Bucureşti – Regizor de film, operator TV France

Bogdan Badea Berciu (Big) d. 47 ani, Londra – Regizor de teatru, ziarist, redactor emisiuni culturale BBC – Londra

Alexandru Condurache (Sandu Grasu) d. 63 ani, Geneva – Operator şi producător TV Suisse Romande, absolvent şi apoi profesor universitar – IHEP, Geneva.

Comis Laurian (Grecu) d. 68 ani, LA. – Regizor de film, pierdut din păcate în ţara tuturor posibilităţilor

Bunul DUMNEZEU să-I odihnească în Pace!

  • =  Cu sprijinul (total!?!?) şi la îndemnul fostului său coleg de grupă în IATC (singurii doi absolvenţii din cei cinci porniţi la drum), Virgil Tănase,  stabilit legal de mai mult timp în Franţa, prin soţia sa de naţionalitate franceză, fratele meu Big, semnează un contract cu Teatrul Odeon vizând montarea unei piese sovietice, “Un bărbat şi şapte femei”, la origine o tragi-comedie uşoară, ce se bucurase de un mare succes la Moscova  (sub bagheta unui regizor sovietic), până la suspendarea ei datorită suspiciunii autorităţilor comuniste că unele situaţii de pe scenă pot fi considerate de către spectatori, ca similare cu   viaţa reală din negura sovietică. În câteva cuvinte, un simpatic beţivan este externat dintr’un spital şi trece printr’o serie de îmtâmplări tragi-comice.

      La Odeon, Bogdan Berciu transformă spitalul de unde fusese externat eroul principal, într’un spital psihiatric al KGB unde erau deţinuţi oponenţii  politici ai regimului, fiind supuşi la tratamente care mai de care mai  înnebunitoare cu adevărat. Piesa are un imens succes de critică şi de public, pentru o scurtă perioadă. Ambasada sovietică protestează vehement, chiar şi în media franceză. În scurt timp piesa este scoasă din repertoriul teatrului, iar încet, încet, o mare parte a criticii se aliniază la ideea din protestul oficial al sovieticilor: ‘’un transfug caută să-şi spele  rufele murdare la Paris, înveninând relaţiile franco-sovietice’’, după care, imediat se aşterne TĂCEREA, mortală pentru o piesă ce nici nu mai se juca pe nicăieri. În urma acestui incident, fratelui meu i se sugerează delicat (nu mai avea serviciu, nimeni nu-l mai angaja, V. Tănase trecuse la alte aranjamente, cu alţii …) să plece din Franţa, ceeace şi face, stabilindu-se în Anglia vecină, unde situaţia lui profesională se repetă  întrucâtva. Nu mai reuşeşte să pună vreo piesă în scenă, la un teatru adevărat, deşi tot ceeace făcuse până la Odeon inclusiv, fusese bine primit de critică şi public …. ! Ca o ironie a sorţii, montează nenumărate piese şi spectacole în mici săli de cartier sau spectacole de absolvire la colegii de diferite grade în săli închiriate. Pe scenele mari, un embargo total ! Duritatea vieţii !

PS. Nu pot ascunde un gând care mă stăpâneşte de mulţi ani ! Încă unul din cei de pe « BARĂ«  putea probabil face orice în domeniul artei sau ziaristicii. De mic copil dovedea  o inteligenţă de mare calibru dublată de o serie  de alte calităţi, ce aproape ne-a obligat pe noi ceilalţi, să nu folosim la adresa lui, porecla ce i se lipea în mod natural: « ţigane ». Acesta, iniţial Vasile Manea (Lică), devenit mai sonorul Manea Vasile Drăgulin,  a optat spre o poziţie dată de putere. Astfel singurul mai negricios dintre cei ce am filozofat pe bară a ajuns peste ani procuror general al RO, o personalitate malefică care la indicaţiile iliescului, a aruncat în derizoriu, atât simţul proprietăţii cât şi actul de justiţie, prin recursurile în anulare, deschise pe bandă rulantă în scopul unei renaţionalizări a caselor obţinute de foştii proprietari, în justiţie. De atunci, retrocedările de tot felul au devenit un ‘’moft’’ aflat la bunul plac al diferitelor ’’organe’’, apărute ca ciupercile după ploaie. Până în acele clipe ale primului recurs în anulare, a fost de-o cinste înfiorătoare, recunoscută de toată lumea. Însă pilda (ura) insuflată de săracul şi cinstitul iliesc, i-a alungat cinstea nativă, reuşind rapid să-i obţină fiului Bogdan, tânăr avocat imberb atunci, un splendid apartament pe B.dul Dacia (sursa Rev. « Academia Caţavencu »).

Reclame

6 gânduri despre „Spre amintire … ..

  1. Stely,
    La Mulţi Ani, în sănătate şi fericire, spre împlinirea viselor!

    Mulţumesc pentru extrem de interesantele linkuri, ambele tipic româneşti. Am lecturat ore bune (spre exasperarea soţiei care avea nevoie de un argat în această lungă perioadă de sărbători înlănţuite spre bucuria din totdeauna a românilor!), o parte a materialelor din primul link.

  2. Am intrat sa va urez , din nou „La multi ani „! Totodata sa va multumesc si eu.
    V-am citit cu atentie toate materiale publicate pina acum si mi-au placut f.mult .Sunt redate cu multa acuratete si cu talent de povestitor . Am citit „spre amintire..”M-a impresionat si m-a intristat disparitia , prea de timpuriu , a unora din prietenii dv. din copilarie ,dar mai cu seama cea a fratelui dv . Este cu atit mai laudabila aducerea lor „spre amintire..”, a tot ceea ce au facut ,ptru ca o parte din ele sunt si ale dv..Ei traiesc acum prin dv..Amintirea lor este transmisa prin dv,si apoi prin”next generations”(cum zice AVP) ,mai departe..
    p.s.urari de bine si „La multi ani”,doamnei ..”tatonelei” 😀

  3. Am citit azi ( 1/23/10 ) vestea decedarii lui Laurian Comis si m-am mirat dece nu am avut nici-o emotie .L-am cunoscut la New York in 1970 , am devenit prieteni Eu eram student la Columbia University , studiam regia de film . Apoi el prin 1972 .s-a insurat cu Matty si a plecat la Hollywood sa caute de lucru . Dupa ce eu am graduat dela Columbia m-am dus la Hollywood. Nu cunosteam pe nimeni afara de el . Aveam arranjat dela New York sa merg la un interview la 20th Centuri Fox . M-a dus el cu masina lui .Am fost angajat la serviciul editorial . Am cerut sa fie si el angajat si chiar si-a lasat dosarul cu acte acolo . Apoi am fost trimis sa las o hartie la Union si urma sa vin inapoi . Dar Laurian nu a vrut sa mai ma aduca inapoi , zicand ca nu am sa fac nimic , caci el incerca de doi ani si nu a facut nimic . I-am spus ca daca eu incep sa lucrez acolo , cu siguranta il voi trage si pe el . Nu m-a crezut . Nu cred ca avea dorinta si hlotararea de a lucra in film . Cred ca a veniut la Hollywood sa se piarda . Fara ajutorul lui , eu am plecat inapoi la New York . Am gasit sa lucrez filme documentare medicale pentru New York City Hospitals .Ceva ce nu ma atragea . Am auzit dela Laurian ca Matty i-a reprosat ca nu ar fi trebuit sa ma descurajeze ,caci cu siguranta il trageam acolo si pe el . Apoi Matty a divortast de el . Laurian a preferat sa faca horoscoape si taxe , decat sa lucreze in film . Eu , si azi regret ca m-am lasat influentat de el , caci era sansa mea unica si sigura , de a lucra la Hollywwod . Poate din acest motiv spuneam mai sus ca nu am simtit nici-o emotie ca Laurian Comis a plecat dintre noi .

  4. Stimate cititor de departe,

    Ma bucura ca ai ajuns la mine, aruncandu-ti ochii pe amintirile mele.
    Grecul mi-a fost coleg de clasa (la sc elem, cl 6 si 7) şi prieten bun. Era plin de idei in grupul nostru. El a fost capul rautatilor cu cei care din cartier au ales drumul partii tennice a cinematografiei si teatrului (regie, operatorie). A fost mentorul de necontestat al primilor paşi în cununia lor cu viitoarele meserii ale, in ordinea varstei a urmatorilor:

    Mircea Veroiu, Bogdan Berciu (fratele meu de mama), Alexandru Condurache si Calin Ghibu (acesta fiind singurul ramas in viata)

    Cam multi in cateva case aflate la 2-300 m una de alta, la coltul dintre Grad. Botanica şi Palatul Cotroceni, un cvartal minuscul.

    Ai perfecta dreptate cu Grecoteiul. Am intarziat cu raspunsul încercand sa iau legatura cu unul dintre putinii prieteni din copilarie ramasi printre noi si cunoscator a grupului. Cu acest Marinica (poreclit Barzul), ne-am reamintit de unele din conceptiile lui Comis, pe care le vehicula cu obstinatie, dintre care una a fost probabil principalul impediment pentru reusita sa in State:
    „munca putina, dar bani multi daca este posibil”

    Asta l-a caracterizat pe regretatul Grecotei (era nascut in 1940).


    sandu

  5. Imi pare teribil de rau sa aflu despre Big Berciu …am fost coleg de clasa cu el – cl. 2 – 9-a…cred ca si de banca la un moment dat..cu serban Celea si Cristi hagiculea..Dan Timotin ( in liceu) s.a.. stiam ca a plecat dar nu am mai stiut nimic despre el…Ne-am si pregatit impreuna pt. liceu la mate’
    Pacat de el..Dumnezeua sa-l odihneasca.
    JB

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s