Home

INTERNETUL – această minunată descoperire a zilelor noastre, pusă cu mărinimie la dispoziţia tuturor celor ce au libertate de mişcare şi un minim acces la un echipament IT standard, conectat corespunzător, a deschis un orizont practic infinit în faţa ochilor celor ce-l folosesc.

Prin anii 1981-83, aflat la muncă (topograf la o echipă de prospecţiuni seismice a Rompetrolului), în sudul Saharei libiene şi  campând  de câteva ori  sub cerul liber, pe questa aflată la altitudinea de puţin peste 1000 m, după masa de seară,  instalat pe un şubred  pat metalic de campanie, înfofolit bine şi în sacul de dormit, cu toate că eram frânt de oboseala acumulată în cele 12-14 ore de lucru intens la teodolit, înainte de a adormi, nu mă puteam abţine să privesc prin binoclu (prosteşte, întrucât cunoştinţele mele astronomice se limitau la cele două Caruri Celeste, Mare  Mic), bolta instelată, prin atmosfera ce era de o limpezime inimaginabilă pentru cei ce nu s-au aflat în acele condiţii. Pe sute de km în jur nu se afla nici o sursă de lumină, iar liniştea era atât de apăsătoare, încât în combinaţie cu extraordinara lumină stelară (în absenţa lunii!!), îţi producea fiori, gândind la micimea şi efemeritatea absolută a fiinţei umane, faţă de minunăţia infinitului de deasupra noastră. În timp ce stelele sclipeau continuu, ameţitor, luminiţe destul de dese de o culoare ce bătea spre roşu treceau majestuos, parcă într-o continuă  întrecere, pe un aliniament aproximativ N-S. Erau sateliţii artificiali ce-şi făceau treaba.

Diferenţa calitativă, nu cantitativă, dintre cele ce priveam eu atunci, sau între ce poate privi un om de ştiinţă, prin cele mai sofisticate instrumente sau aparate actuale, şi datele ce se pot obţine circulând şi  scormonind  prin NET, este din ce în ce mai mare în favoarea acestuia din urmă. În orice domeniu, datele ce se introduc zilnic în multitudinea de situri, depăşeşte imaginaţia cea mai bogată. Accesul la aceste date devine şi el tot mai uşor. Chiar bariera de limbă, este aproape demolată. Motoarele de traducere devin din ce în ce mai performante, rezultatele devenind inteligibile. Mii de specialişti lucrează pentru a permite această benefică circulaţie a informaţiilor şi datelor, unele în timp real.

Reversul medaliei strălucitoare pe care am încercat s-o prezint în parte, mai sus, este munca altor mii de specialişti ce caută să limiteze accesul neîngrădit la tot ceeace se află pe NET. Sub diferite motivaţii: terorism, furt intelectual, instigarea la violenţă, spionaj, ş.a. Lupta este dură între cele două tabere

Pe lângă cei amintiţi mai sus, gata să se opună dezvoltării nelimitate a NETului, se află şi grupul celor care fără a investi nimic, se consideră proprietari pe domeniul primit gratuit, împreună cu majoritatea facilităţilor. Cred că la noi în RO, există cel mai mare număr de astfel de specimene de „proprietari”, tragi-comici în pretenţiile lor de a fi respectaţi peste măsură, ca nişte zei atotputernici, posesori ai adevărului absolut în toate cele. Nu mă refer la cei ce nu permit comentariile pe „prop.” lor, sau le au restricţionate. Aceştia cel puţin te anunţă de la început că dacă treci pe acolo, îi citeşti, dar ei nu au timp şi chef de tine.

Stăpânii de sclavi de pe unele bloguri, devin din ce în ce mai răi, mai absurzi, probabil din plictiseală, din infatuare, din lehamite.

Forumuri ca Liberalism.ro, Cotidianul, JN, HN, M. Thor  sunt exemple edificatoare. Toate au avut un curs ascendent spectaculos, după care s-au prăbuşit sau au dispărut. Acestea au păstrat până în ultima clipă un număr de aplaudaci care au acceptat în decursul timpului, toate hachiţele „stăpânului” făcând parte din corul dirijat de acesta chiar pe partituri cu note false. Aproape tipic pentru noi, locuitorii acestui spaţiu mioritico-caprin, stăpânit de un puternic spirit general demolator.

Ar mai fi multe de spus….

Mai spun că şi eu văd cel mai mic gunoi din ochiul interlocutorului, în timp ce bârna din propriul ochi, nu mă deranjează câtuşi de puţin, chiar dacă mă privesc în oglindă. Ca tot românul!

laplopulcuportocale

Reclame

3 gânduri despre „Blogurile în viziunea tatonului

  1. Sunt impresionata din ce in ce mai tare de talentul dezvelit in aceasta zguduitoare narare a evenimentelor ,care a marcat memoria unui copil de cinci ani.Am un frate care-mi povesteste amintirile lui de la 3 ani si, de fiecare data cand o face ,ma gandesc ca imbina memoria afectiva cu informatiile luate de-a lungul anilor.Se pare ca gresesc,dovada fiind memo dv fantastic de a relata ,prin prisma judecatii mature ,a intamplarilor pe care probabil le-ati depozitat undeva in miracolul nedescoperit in intregime nici astazi:creierul.Si cand ne gandim ca este format aproximativ 80% din apa! Dar si apa,stim noi cate necunoscute ascunde?
    Cu prietenie

  2. Imi cer scuze pt neatentie.Postarea de mai sus era destinata anteriorului articol.Daca ati putea face modificarea v-as ramane indatorata.

  3. Stimate domnule Andrei Alexandru,
    Am citit tot ce ati scris.Sunt mahnita.Nu cred ca mai este cazul sa aducem in discutie acele lucruri.Fiecare din noi doi suntem subiectivi;nu putem fi decat asa.In orice caz,devotamentul si daruirea pana la moarte a tatalui meu,nu poate fi contestat de Dvs.Eu,si tatal meu,de asemenea,nu avem nici o vina referitor soarta Dvs.Despre moartea Lucretiei nu mpa anuntat nimenea.Ionica Berciu nu mi-a spus nimic.Si in 1998 ne stiam deja f..f bine.si il stia si pe Mihai Berciu si pe toti.Putea sa ma anunte si pe mine.Regret.Nu am stiut.Eu m-am inteles f.bine cu Lucretia.Prietenia noastra a trecut peste antipatiile mamelor noastre.tatal meu era f.suparat de ce facea mama mea Lucica.Multe lucurui le stiu de la ea si de la sora mea,lucruri care va privesc pe dvs.Dar cum se comporta tatal meu cu fratele lui,asta stiu direct de la el.In nici un caz nu vreau sa ramaneti cu impresia ca l-a exploatat.Nu.Cred ca nu l-ati indragit niciodata pe tatal meu.Se poate .Si el a crescut un copil care nu era al lui,pe sora mea ;la fel ca Dvs.Probabil ca asta a fost soarta fam.Berciu.Mama mea nu a fost o sociabila;nu i-a iubit pe cei 2 frati deoarece amandoi au considerat-o nedemna de familie.ca avea un copil dintr-o alta casatorie.Nu a vrut sa vorbeasca nic cu Miza nici cu altcineva;nici cu Bogdan,nici cu Lucretia.Eu nici nu am stiut de existenta Dvs.Pe Mihai si pe Ionica si pe Didi,sora lui Ionica i-am cuniscut in anul 1983,datorita sotului lu Didi,care a si murit la scurt timp.
    In orice caz ,nu cred ca despre Dumitru Berciu trebuie sa se vorbeasca in termenii folositi de Dvs,Sub aspectul muncii,al profesionalismului si al iubirii de copii,nu merita sa il tratam asa;Oricum acet tratament al Dvs.nu il mai ajuta cu nimic pe Ioancu,nici pe Miza.Si nici nu li e adauga alte merite care,fie vorba intre noi,nu li s-au luat.Miza a ramas la nivelul ei,pe care chiar Dvs l-ati calificat.La fel si Iancu.Asta a fost soarta lui.Fiecare avem o soarta,.Tatal meu a fost totusi o minte exceptionala in arheologie.Nu l-a umbrit pe Iancu si nici nu a luat nimic de la el.Iancu a fost arheolog?Iancu a sapat 20 de ani la Ocnita/Buridava?Iancu a scrids despre geto=daci? ce sa faca Iancu daca Dumitru era specialist in arheologie ,in geto-daci? cum sa il apropie pe Iancu>? A fost apropiat de Ion Berciu care a fost si el arheolog.sa nu uitam acest aspect care nu este deloc minor.El are contributii stiintifice incontestabile pe care nici unul din fratii sai nu le-a adus.Numai el a fost asistentul lui N.Iorga.Numai el a sapat o viata in toate santierele Romaniei.Ion Beciu a facut politica;Iancu a facut diplomatie,functionar al MAE;Dumitru Berciu nu a a vut un concediu,nu a avut o zi cu familia.toata viata a fost in campanie arheologica.A sacrificat tot.Cine mai facea acest lucru.si acuma ,dupa 12 ani de la moarte veniti Dvs.,sa ii tulburati linistea,si sa revendicati ce?Nimic.
    Si,acuma ,in incheiere,Dvs,ce vreti de fapt? sa restituiti ” „umanitatii” imaginea lui Iancu Berciu,calcandu-i pe ceilalti in picioare?! Ati scris si ati spus lucruri care,daca ei ar fi trait,nu stiu daca ar fi fost fericiti si ar fi fost de acord cu ele.Mai ganditi=va.Nu stiu de ce procedati asa>Nu inteleg de ce atata ura si atata rautate dupa atatia ani?Poate pentru ca v-ati simtit frustrat.Ce sa facem? toti avem un destin.Toti avem o soarta.Acceptati-o asa cum o accept si eu .
    Daca doriti sa mai vorbm,puteti sa imi raspundeti pe uramtorul mail: adina_berciu2002@yahoo.com.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s